Ioana s-a nascut pe neasteptate pe 24 ianuari 2008 la Spitalul din Tarnaveni dupa numai 29 de saptamani de viata intrauterina. A avut la nastere 1700 g si 42 cm, insa dorinta ei de a supravietui a fost imensa, a plans si a respirat singura inca din primul minut de viata de aceea a si obtinut un scor Apgar 8. Era atat de mica si de fragila ca uitandu-te la ea nu puteai sa nu te minunezi. Inca nu avea organele genitale complet formate, iar corpul ei nu reusea sa-si regleze singur temperatura. Noroc ca spitalul din Tarnaveni fusese dotat cu un incubator digital de ultima de generatie care-si regla automat temperatura si nivelul de oxigen din interior. ( Stiti ca la copii prematuri carora e musai sa li se administreze oxigen exista riscul de orbire din cauza volumului de oxigen ). Imi amintesc si acum cum am hranit-o prima data... cu o seringa i-am picurat in gurita aproximativ 2 ml de lapte. Au fost clipe de cosmar... si era doar inceputul...
In ziua urmatoare a fost transferata la Clinica de prematuri din Tg. Mures, iar eu am putut ajunge la ea dupa alte doua zile abia dupa ce rezultatele analizelor mele au fost ok. In cele doua zile cat am stat departe de ea am tinut telefonic legatura cu clinica, iar cei de acolo ma asigurau ca starea ei de sanatate este in conformitate cu statutul ei de " prematur".
In fine am ajuns si eu la Clinica din Tg. Mures unde am intalnit medici si asistente atat de bine pregatite incat am fost sigura ca totul se va termina cu bine si ne vom intoarce impreuna acasa...insa nu a fost chiar atat de simplu cum mi-am imaginat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu