Povesti de adormit piticii

Suntem mamici, si stim ca nu intotdeauna copiii nostri au rabdare. Vor povesti, dar in acelasi timp in care tu ii citesti o poveste ei vor sa se mai joace un pic. Si incet, incet te saturi de citit cartile acelea cu povesti lungi, in care actiunea parca nu se mai sfarsete. Asa ca de multe ori renunt la carti si ma apuc sa inventez o poveste care sa le capteze atentia si sa nu-i plictiseasca, problema apare cand piticii mei Matei si Ioana vor sa le mai spun istorioara inca odata ... pentru ca daca nu formulez exact ca inainte se apuca sa ma corecteze. In cele din urma ca sa nu uit povestile pe care le inventez am hotarat sa le scriu. Asa, datorita lor, si a spiritului lor "critic", au iesit la lumina 6 povestioare.
Le voi scrie si pe blog, poate mai sunt mamici cu copii nerabdatori...

Fermierul si semintele de grau


A fost odata ca niciodata, dar asa, nu chiar demult, intr-un sat de la campie un fermier harnic pe nume Radu…

Isi lucra cu drag pamantul si avea mare grija de el. Primavara si toamna il ara, discuia si semana, pentru ca el si familia lui, dar si animalele din ograda sa aiba ce manca. De cele mai multe ori insa oricat de mult muncea si el si familia lui recolta nu le ajungea intotdeauna. Si se necajea saracul fermier, si-i era asa de mila de animalele sale a caror portie de mancare era tot mica cu cat bucatele din hambar se apropiau de sfarsit. Dar fermierul era increzator in fortele sale si in puterea lui de munca,asa ca in fiecare seara ii spunea nevestei sale :

- Lasa, draga mea, la anul va fi mai bine...

Intr-un an, insa, intr-o toamna frumoasa si calda, dupa ce si-a arat si primenit pamantul, fermierul a intrat in magazia cu seminte pentru a se hotara ce cultura sa puna pe pamantul familiei sale.

Dar in magazie ce sa vezi s-a intamplat un lucru nemaivazut… unul din sacii cu grau a inceput sa se miste si sa sara, sa se agite, asa ca si cum ar fi vrut sa vorbeasca cu fermierul nostru. Mirat, fermierul a desfacut sacul cu grau sa vada ce se intampla si atunci semintele de grau au inceput sa vorbeasca…

- Fermierule, seamana grau pe pamantul tau, ca-ti va fi foarte bine…

Fermierul nu-si putea crede ochilor si urechilor… boabe de grau sa vorbeasca… asa ceva era nemaiauzit, s-a ciupit de obraji de teama sa nu fie un vis…dar era treaz-trezut, insa i s-a facut foarte frica si a fugit in casa sa-i povesteasca sotiei sale intamplarea la care tocmai fusese martor in magazia cu seminte din curtea casei.

Auzind povestea, sotia fermierului se puse pe ras crezand ca sotul sau a visat, dar curioasa din fire ii zise:

- Hai, barbate sa mergem in magazie sa vad si eu boabele acelea de grau care vorbesc, ca inca asa o mare nazbatie n-am mai auzit.

Impreuna s-au dus in magazia cu seminte, iar sacul cu graul vorbitor , iar a inceput sa se agite si sa sara cerand parca sa fie desfacut ca sa poata vorbi. Nevasta fermierului se apropie cu teama de sac si-l desfacu la gura, iar boabele de grau iar au inceput sa vorbeasca:

- Fermierule, seamana grau pe pamantul tau, ca-ti va fi foarte bine… si tie si familiei tale…

Si boabele au continuat…

- Daca semeni grau din sacul acesta pe pamantul pe care l-ai arat si l-ai primenit cu atata dragoste, recolta ta va fi atat de mare incat toata familia ta si toate animalele din ograda ta vor avea ce manca vreme indelungata…
Fermierul s-a sfatuit cu sotia lui si au hotarat sa semene acel grau pe pamantul lor… si s-au apucat de treaba. Dupa ce au terminat de semanat, au venit ploile de toamna si au udat cu blandete pamantul, iar semintele au incoltit, si colturi verzi de plante tinere au inceput sa se iveasca din pamantul reavan… apoi a venit iarna si patura groasa de zapada a tinut de cald micutelor plante de grau, dupa ce iarna s-a terminat si avenit in sfarsit primavara iar soarele a inceput sa incalzeasca pamantul, fermierul s-a dus sa-si vada lanul de grau . Si ce sa vezi... plantele de grau erau deja inalte, verzi si frumoase de mai mare dragul. Fermierul le atinse usor cu palma lui muncita si parca din fosnetul lor se auzea:

- Fermierule, iti va fi foarte bine si toata familia ta si toate animalele din curtea ta vor avea ce manca vreme indelungata…

Primavara a trecut si avenit vara cu soarele ei dogoritor, iar lanul de grau al fermierului nostru era tot mai frumos. Graul avea tulpina inalta, iar spicul era bogat in boabe. Verdele crud din primavara se transforma incet intr-un auriu frumos.

Oamenii din sat care treceau pe langa lanul de grau al fermierului se minunau de frumusetea lui, si-l laudau in sinea lor pe fermier, pe care-l stiau om bun si harnic. Unii mai invidiosi si mai curiosi din fire il tot intrebau :

- Cum ai facut mai, Radule, de ai asa grau frumos.

Fermierul le raspundea :

- Pai... nicicum, atata doar ca vorbesc cu graul si-l alint, si-l mangai ..

Unii se gandeau ca sarmanul fermeier dupa ce atatia amar de ani a muncit din greu pamantul acum se cam damblagise, dar fermierul nostru era cat se poate de serios, chiar vorbea cu graul asa cum vorbesti cu un copil jucaus si care ti-e drag ca ochii din cap.

Ii era drag sa intre in lanul de grau si sa-l asculte cum fosneste in bataia vantului si cum ii sopteste :

- Fermierule, iti va fi foarte bine si toata familia ta si toate animalele din curtea ta vor avea ce manca vreme indelungata…


Si iata ca veni si vremea secerisului. Fermierul cu nevasta lui munceau in lanul de grau inca de dimineata, si broboane de sudoare le curgeau de pe frunte, iar mainile ii dureau atat de tare ca abia si le mai simteau, dar munceau in continuare cu drag. Si secerau si secerau, iar cand aproape se inoptase sfarsisera si ei. Obositi s-au dus catre casa unde tractorul le dusese deja graul secerat si nu le-a venit sa-si creada ochilor. Intreaga curte era plina de grau, si hambarul, si magazia ... oriunde te intorceai era plin cu grau auriu. Erau fericiti . Dupa atata munca se vedeau in sfarsit indestulati, era asa de mult grau ca le-ar fi ajuns 7 ani deacum incolo lor si intregii lor familii dar si tuturor prataniilor di orgrada lor.


Obosit, dar fericit fermierul se gandea la sacul cu grau din magazia cu seminte si totul i se parea acum un vis implinit.

Sfarsit