Evolutia Ioanei

Ioana s-a dovedit a fi o luptatoare si in lunile care au urmat am respectat cu strictete programul de exercitii fizice si masaj, iar evolutia ei a fost surprinzatoare... Musculaura ei s-a intarit si reusea deja la 5 luni sa se rostogoleasca sa-si ridice corpul, sa rada in hohote cand ne jucam cu ea, sa aprecieze piureul de banane si sucul de portocale.
Dupa controlul neurologic pe care l-am facut atunci sperantele noastre in legatura cu imbunatatirea sanatatii Ioanei au inceput sa se adevereasca... Era un copil perfect normal cu reflexe absolut normale, medicul neurolog chiar ne-a intrebat " Si la mine de ce ati venit?" Noi tremuram la gandul ca s-ar putea sa ne dea vesti proaste ... dar, in afara de faptul ca era mai mica decat copiii nascuti la termen era absolut perfecta...
La sapte luni a inceput sa mearga in patru labe si era foarte fericita ca putea ajunge unde isi doreste, era puternica si putea sta in premergator.
Tot atunci am repetat ecograful cardiac si din nou o veste minunata ... DSA-ul Ioanei se micsorase de la 7 mm la 4 mm. Era un progres urias. Stiam ca rezolvarea acestuia presupune o interventie chirurgicala pentru instalarea unui mic perete sub forma unei "umbrelute" care sa astupe acel orificiu din inimuta...dar de asemenea si ca un DSA sub 4 mm nu mai pune probleme de sanatate, interventia nemaifiind necesara... nu aveam decat sa speram ca la urmatorul control acesta va fi mai mic...

Viata noastra incepea sa devina mai simpla...ne puteam bucura insfarsit de minunea noastra de fetita care avea sa ne uimeasca tot mai mult cu vointa ei si cu puterea ei de recuperare...