Mica mea invingatoare

Asa cum am povestit si in posturile anterioare, am luptat mult si din greu alaturi de fetita mea Ioana ca sa invingem prematuritatea. N-a fost deloc usor... de fapt a fost foarte greu mai ales dupa ce a fost diagnosticata cu Defect septal atrial de tip ostium secundum de 7 mm. Am facut o serie de echografe la intervale de aprox 6 luni si de la fiecare control reveneam plini de speranta deoarece acel defect incepea sa se inchida, asa ca de la 7 mm a ajuns la 5,8 apoi la 4 mm.
Azi pentru noi a fost o zi mare, aproape incredibila... Am mers la un nou control la Clinica de cardiologie pediatrica din Tg. Mures, si dupa ce am pregatit-o pe Ioana pentru ce avea sa urmeze...(are o fobie fata de medici), am intrat in cabinet cu emotii si inima un pic stransa...
Surprizele s-au tinut lant insa... in primul rand Ioana a fost foarte cuminte, socant de cuminte... iar dna doctor Pasc , dupa ce a consultat-o i-a pus pe piept aparatul cu ultrasunete cautand defectul septal. Si l-a cautat mai bine de o jumatate de ora...si nu l-a mai gasit.
Nu-mi venea sa cred... stiam ca e posibil sa se inchida, dar intr-o perioada mai lunga de timp... dar iata ca Dumnezeu ne cunoaste si pe noi... am inceput sa plang de bucurie... fetita mea cea mica era sanatoasa tun cu o inima perfecta.
De acum incolo poate duce o viata absolut normala, poate face sport (ne-a fost recomandat inotul), poate avea o familie, poate fi fericita....