Evolutia Ioanei 2

Ioana, copilul nostru din stele. n-a incetat nici o clipa sa ne uimeasca... a invatat foarte repede sa se bucure de viata, iar curiozitatea ei fara margini a transformat-o intr-o fetita interesata de cartile cu animale ale fratelui ei mai mare, de jucariile frumos colorate din jurul ei, de cratitele mele din bufetul din bucatarie... Iubeam interesul ei pentru tot ce o inconjoara si am facut tot posibilul s-o stimulam si pe mai departe... Faptul ca i-am citit mult si ne-am jucat, si am cantat si spus poezii impreuna au facut-o pe Ioana sa inceapa sa vorbeasca foarte repede... cred ca a invatat sa spuna cum fac animalele mai repede decat a zis "mama". Apoi la 11 luni fix, adica pe 24 Decembrie 2008 in Ajunul Craciunului, ne-a facut cel mai frumos cadou - a inceput sa mearga in picioare. Eram foarte fericiti... micuta noastra reusise sa treaca la o noua etapa de dezvoltare.

De aici incolo lumea devenise pentru ea o provocare continua si nu a ezitat nici un moment s-o exploreze. Nu-i era teama de nimic si accepta provocarile fratelui ei, eram uimiti cat de repede se transformau intr-o echipa pe care era greu s-o stapanesti dar si cat de repede deveneau "inamici" din cauza jucariilor pe care fiecare dintre ei si le doreau.

Cand a implinit un an Ioana recuperase aproape in intregime cele 11 saptamani de gestatie mai putin. Aveam motive sa credem ca totul va fi bine si de acum incolo, si chiar asa a fost.

Zi dupa zi Ioana s-a transformat intr-un copil robust, caruia nu-i curgea nasul de ate ori lua o gura de aer rece si pana la 2 ani nu a luat niciun fel de antibiotic sau orice alt medicament, nu plangea atunci cand cadea sau se lovea decat daca ne vedea interesati de lovitura ei... isi contura o personalitate independenta si stia sa-si impuna vointa... cel putin in fata lui Matei, pe noi restul... ne "manipula" cum voia...