Organizatia E.M.M.A are nevoie de noi...

A trecut mult timp de cand n-am mai scris un articol pe blog si asta nu pentru ca Ioana mea nu ar mai fi facut nazbatii, dar am considerat ca povestile mele despre ea seamana din ce in ce mai mult cu cele ale parintilor ai caror copii s-au nascut la termen.
De aceea voi scrie articole despre parinti si copii, despre organizatii care sprijina familia.
Azi voi scrie despre Organizatia EMMA care este alaturi de acei parinti care si-au pierdut copiii.
Nimic nu se compara cu durerea provocata de pierderea unui copil, nu sunt suficiente cuvinte in nicio limba a pamantului sa consoleze o mama sau un tata a carui copil s-a dus la ceruri mult prea devreme... Societatea romaneasca aproape ca ii ignora pe parintii care duc cu ei o astfel de trauma, care se chinuie sa traiasca cu aceasta mare durere in suflet, iar ignoranta societatii se poate schimba doar prin educatie...
Deci haideti sa educam societatea romanesca sa nu mai inchida ochii in fata tragediilor atator parinti.
In spitalele din Romania, mortalitatea copiilor nascuti prematur  este "uriasa", mamele nu au sprijin psihologic pentru a depasi moartea bebelusilor, iar multe din cadrele medicale ridica doar din umeri insensibile la durerea parintilor. Acest lucru trebuie schimbat in spitalele din Romania, iar Organizatia EMMA fondata in 2008 de catre Bianca Brad se straduieste sa faca acest lucru. Este apreciata stradania organizatiei de a asigura consiliere pentru familiile indoliate, de a schimba legislatia privind identitatea fatului, de introducere in maternitati a kiturilor de amprentare a bebelusilor...
Acum Organizatia EMMA a demarat un proiect de atragere de fonduri pentru ca activitatea lor sa fie mult mai eficienta, acordarea fondurilor este conditionata insa de voturile publicului, iar votul este deschis pana pe data de 30 septembrie 2011. Votati deci pentru acest proiect, votati pentru sensibilizarea societatii noastre, votati pentru schimbarea mentalitatii romanesti, votati pentru sufletele ingerilor nostrii, votati pentru salvarea parintilor indurerarti.
http://www.facebook.com/#!/event.php?eid=249308835111734
https://raiffeisencomunitati.ro/toate-proiectele-ong-uri/

Georgeta si Ioana Maria Costin, povesti despre viata: Probleme, asa cum au toate mamicile cu puiutii lor...

Georgeta si Ioana Maria Costin, povesti despre viata: Probleme, asa cum au toate mamicile cu puiutii lor...

Probleme, asa cum au toate mamicile cu puiutii lor...

Vremea a trecut, Ioana a crescut, si  nu ne mai facem probleme din cauza defectului septal. Probleme insa avem in continuare, dar asa cum au toate mamicile si toti copiii de varsta ei...

De pilda gradinita e una dintre marile noastre probleme... Dimineata, chiar daca se trezeste fara sa faca scandal sau sa ma roage asa ca si Matei " Inca 5 minute, mami."... cand ajungem in parcul de langa gradinita incepe circul... Se apuca de plans si de rugat " Nu ma lasa mami, ia-ma cu tine la scoala ca sunt cuminte" si tot felul de alte rugaminti. Mi se rupe sufletul, dar nu am incotro... trebuie sa-i duc la gradi. Atunci, Matei ca un fratior mai mare ce este isi ia rolul in serios, o prinde de manuta si intra impreuna in grupa. Si dupa ce ies afara din cladire inca o mai aud, sau o vad la geam, urcata pe un scaunel cum imi face cu manuta. E greu...

Faptul ca merge in colectivitate aduce dupa el o serie de probleme medicale, raceli, parazitoze, boli contagioase... Acum e consemnata in casa din cauza varicelei. Dar credeti ca sta asa cum sta un copil bolnav? Ei bine nu... Ieri s-a dezbracat si s-a facut singura cu mixtura mentolata (nu stiu cum a ajuns la ea, ca nu era pusa la vedere si era destul de sus). Imaginati-va era toata alba pe picioare si pe maini. O imagine de vis... Am spalat-o, si uitandu-se in oglinda imi spune ca azi nu s-a "rujit" si trebuie sa o fac cu ruj. Am facut-o, n-am avut incotro, caci altfel n-ar mai fi iesit din baie...

Aseara m-a pus sa-i fac unghiile caci dupa spusele ei " Bendi m-a facut ulat". Dar dupa ce am facut-o cu oja m-a prins de gat si mi-a spus " Mami, dragostea mea..." M-a pufnit si rasul si plansul... Dar asa e Ioana un pic cocheta, un pic lingusitoare si o "mare manipulatoare".

Ioana, o fetita absolut normala...

Ioana are acum 2 ani si 10 luni. Dupa experienta noastra destul de complicata, cred ca e prea mult sa spun nefericita, cu nasterea ei prematura, am ajuns la momentul in care pot in sfarsit sa o privesc ca pe un copil normal. Perioada de supraveghere permanenta a trecut si acum incepem sa ne concentram pe dezvoltarea ei intelectuala asa cum fac toti parintii.

Ne uimeste in continuare cu progresele ei, iar de cand a inceput gradinita e in permanenta competitie cu Matei, la modul " Eu urc prima in masina !" sau acum eu numar in germana (si numara foarte bine pana la 10 in germana, mai rau numara in romana, adica pe sarite...).

Daca pana acum actiunile ei de escaladare a tot ce putea fi escaladat ma ingrijorau datorita defectului septal atrial cu care s-a nascut, acum sunt un pic mai relaxata si ma ingrijorez doar pentru o eventuala cazatura, sau julitura.

E absolut minunata, e isteata si un pic lingusitoare, dar probabil asa sunt toti copiii. Adora povestile si desenele animate. Se preface ca citeste singura din cartile pe care le are si de cele mai multe ori imaginatia ei ne da pe spate, brodeaza tot felul de povesti pe marginea imaginilor din carti.

Asa ca acesta este ultimul articol despre mica mea minune. De acum incolo voi scrie povestile altor mamici care au trecut prin experienta traumatizanta a nasterii premature.

Din pacate in Romania sunt mult prea multe mamici care dau nastere pruncilor lor inainte de vreme, iar povestile lor nu sunt intotdeauna fericite.

Ioana, un super make-up artist

E rece afara, iar Ioana nu poate sa iasa in curte la joaca asa ca isi cauta altceva de lucru... Eu am schimbat o siguranta la masina (nu-mi mergeau semnalizarile) si am lasat-o singura aprox. 5 minute. Cand am intrat in casa am strigat-o caci n-o vedeam nicaieri... Ea era in baie urcata pe capacul de la wc si in oglinda ... se ruja... Cand m-a auzit a incremenit... tacea malc si astepta probabil s-o cert. Can am vazut "opera de arta" de pe fata ei m-a pufnit rasul si am luat aparatul foto sa imortalizez momentul, nu puteam rata asa ceva...

Mica mea invingatoare

Asa cum am povestit si in posturile anterioare, am luptat mult si din greu alaturi de fetita mea Ioana ca sa invingem prematuritatea. N-a fost deloc usor... de fapt a fost foarte greu mai ales dupa ce a fost diagnosticata cu Defect septal atrial de tip ostium secundum de 7 mm. Am facut o serie de echografe la intervale de aprox 6 luni si de la fiecare control reveneam plini de speranta deoarece acel defect incepea sa se inchida, asa ca de la 7 mm a ajuns la 5,8 apoi la 4 mm.
Azi pentru noi a fost o zi mare, aproape incredibila... Am mers la un nou control la Clinica de cardiologie pediatrica din Tg. Mures, si dupa ce am pregatit-o pe Ioana pentru ce avea sa urmeze...(are o fobie fata de medici), am intrat in cabinet cu emotii si inima un pic stransa...
Surprizele s-au tinut lant insa... in primul rand Ioana a fost foarte cuminte, socant de cuminte... iar dna doctor Pasc , dupa ce a consultat-o i-a pus pe piept aparatul cu ultrasunete cautand defectul septal. Si l-a cautat mai bine de o jumatate de ora...si nu l-a mai gasit.
Nu-mi venea sa cred... stiam ca e posibil sa se inchida, dar intr-o perioada mai lunga de timp... dar iata ca Dumnezeu ne cunoaste si pe noi... am inceput sa plang de bucurie... fetita mea cea mica era sanatoasa tun cu o inima perfecta.
De acum incolo poate duce o viata absolut normala, poate face sport (ne-a fost recomandat inotul), poate avea o familie, poate fi fericita....

Ioana la gradinita

E 12 septembrie. Toata lumea e agitata la noi acasa. Maine incepe gradinita. Matei, e calm, asa ca intotdeauna, un "pensionar" adevarat pentru care nu prea mai sunt surprize... Ioana insa, e foarte agitata si are o multime de intrebari. "Sunt copii multi acolo, mami? " " Dar, oare plastilina este?"

Cu totii avem emotii si adormim cu greu ...

13 Septembrie

M-am trezit devreme si am pregatit hainutele copiilor. Matei s-a trezit primul si dupa ce s-a spalat ii spunea Ioanei : " Trezeste-te Ioana, vrei sa intrziem?" Si zgaiba s-a trezit zambind si intreband " Gata mergem la gradi ?"

N-eam imbracat cu totii, am pregatit ghiozdanele, ne-am urcat in masina si am pornit veseli spre gradinita. Acolo educatoarea ne-a intampinat cu un zambet larg, dar pe noi parintii emotionati ca ne-am lasat puii in grija lor ne-au trimis acasa. 

Astept cu infrigurare sfarsitul zilei si impresiile lor...